Concertul simfonic al Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iași din data de 10 iunie 2022 a avut un program inedit, constituit din Concertul pentru chitară și orchestră de Dumitru Capoianu și Simfonia a III-a  Scoțiana de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Evenimentul a adus pe aceeași scenă două personalități ale muzicii românești contemporane în plină ascensiune: chitaristul Costin Soare și dirijorul Vlad Vizireanu. După cum este precizat și în programul de sală, alegerea lucrării aparținând compozitorului bucureștean Dumitru Capoianu dorește să marcheze sărbătorirea a 10 ani de la trecerea sa în neființă (din 2012).

Solistul serii, Costin Soare este un artist cu o activitatea muzicală foarte bogată, atât în țară, cât și în străinătate. Prin îmbinarea carierei concertistice cu cea pedagogică, muzicianul a avut importante contribuții în promovarea repertoriului muzical academic pentru chitară, mai ales prin rolul de director al Festivalului Internațional Serile de chitară, care găzduiește în fiecare an concerte ale chitariștilor de mare calibru din întreaga lume. În plan solistic a abordat un repertoriu vast, de la creație camerală și concertantă până la cea modernă. Pasiunea pentru muzica contemporană s-a concretizat într-un proiect intitulat Musica… în cadrul Festivalului Serile de chitară, prin care a vizat stimularea creației muzicale actuale pentru chitară, un instrument mai puțin valorificat în rol solistic în lucrările academice până la acest moment. În recitaluri susținute, ca parte a proiectului, a interpretat lucrări în primă audiție aparținând muzicienilor precum Dan Dediu, Carmen Cârneci, Violeta Dinescu, Gabriel Almași, Gabriel Mălăncioiu, Șerban Marcu și lista continuă.

Concertul pentru chitară și orchestră oglindește paleta largă de direcții componistice pe care Dumitru Capoianu le-a abordat de-a lungul vieții în creațiile sale. Pe un fond muzical academic sunt integrate sonorități jazzistice și de big-band, precum și numeroase efecte orchestrale specifice muzicii de film. Încă din incipit se edifică aceste influențe, combinația dintre ritmica bateriei și discursul solistic conduce la scurte momente de poliritmice. Linia chitarei este gândită contrastant în raport cu acompaniamentul orchestral, oferind o sonoritate caldă și profundă, sugerând pe alocuri specificul muzicii spaniole. Orchestrația contrabalansează aparenta simplitate a discursului solistic, fiind intens dramatizată pentru a crea anumite efecte timbrale.

Conform tiparului clasic, partea secundă este gândită contrastant, atât la nivel solistic, cât și orchestral. Cele două planuri sunt de această dată complementare în transmiterea mesajului muzical. Interpretarea a sugerat un plan cu potențial narativ, interiorizat, ce ne-a purtat într-o lume onirică. Percuția de tip glockenspiel și xilofonul au avut o contribuție însemnată la sonoritatea caldă și unitară a mișcării.

Finalul este mult mai antrenant, valorificând armonii mai aspre și moderne, pe alocuri cu inserții parodice. Suprapunerile dintre linia solistului și cea a acompaniamentului au condus la combinații politonale care întăresc ironia melodică. Interpretul solist a demonstrat măiestrie, sensibilitate și o viziune dramaturgică amplă asupra lucrării pe tot parcursul interpretării.

După un ropot de aplauze bine meritate, chitaristul Costin Soare a urcat ultima dată pe scenă pentru a oferi publicului un bis – Capricio Arabe de Francisco Tarrega. Sonoritatea vibrantă și caracterul de virtuozitate au învăluit din nou sala, insuflând o stare de liniște. Această lucrare miniaturală încheie prima parte a concertului Filarmonicii. Publicul a aplaudat entuziast performanța tuturor muzicienilor, transmițând astfel bucuria și satisfacția pentru frumusețea muzicii audiate.  

Simfonia a III-a compusă de Felix Mendelssohn-Bartholdy este o lucrarea clasico-romantică, cu o construcție unitară, care îmbină procedee de tratare tradițională a materialului sonor cu avântul și efuziunea tipice melodiei romantice. Ea a fost intitulată Victoria sau Scoțiana, compozitorul având ca sursă de inspirație pentru această lucrare experiența unui turneu organizat în Scoția. Locul exact care a declanșat procesul creator conține ruinele capelei Holyrood din apropierea Castelului cu același nume din Edinburgh, unde Mendelssohn a fost impresionat de priveliștea rămășițelor unei civilizații aflate în simbioză perfectă cu natura.

Fiecare dintre cele patru mișcări ale simfoniei are o muzică pregnantă și un caracter propriu, dar nu afectează unitatea lucrării, care poate fi sesizată încă de la primele audiții. Prima parte se evidențiază printr-o muzică omogenă, caldă și maiestoasă. Treptat, sonoritatea se amplifică, dobândind accente dramatice date de momentele culminative și modulațiile inițiate mai ales de partidele de suflători. Mișcarea secundă prezintă o temă jovială și zglobie, expusă succesiv la mai multe instrumente. Specificul muzicii scoțiene se reflectă în structurile ritmice valorificate, cât și în melodica cu influențe pentatonice. A treia parte vine cu o viziune mai simplă, dar profundă, grație temei lirice și acompaniamentului delicat. Intervențiile suflătorilor tulbură atmosfera, inserând câteva momente tensionate. Dirijorul alege să facă legătura cu ultima parte prin atacca. Având un caracter antrenant, viziunea dirijorală se evidențiază prin echilibru și spontaneitate. Finalul aduce un deznodământ cu caracter glorios care încheie într-o notă pozitivă întreaga lucrare.

În acest concert, Vlad Vizireanu ne-a demonstrat măiestria sa ca muzician complex, într-un moment de ascensiune în carieră. Cu o activitate prolifică în cadrul festivalurilor și concursurilor, dirijorul a avut ocazia de a colabora cu numeroase orchestre importante. Dintre concursurile la care a participat putem menționa Concursul de dirijat Cadaqués, Mahler Conducting Competition și recent câștigător al competițiilor Only Stage și Hans von Bülow. De asemenea, viitoarele sale colaborări sunt încă o dovadă a recunoașterii abilităților sale ca dirijor și a viziunii sale interpretative.

Iustin-Ștefan Platon, Master anul I, Muzicologie