În cadrul Festivalului Muzicii Româneşti din acest an, în serile de 15, respectiv 16 octombrie au concertat pe în sala „Eduard Caudella” din Iaşi două ansambluri de renume în ţară şi străinătate: Atem şi Sonomania. Am ales să contopesc impresiile asupra cele două evenimente într-o singură cronică deoarece, în ciuda distanţei geografice relativ mare şi a diferenţelor empirice minuscule dintre cele două formaţii (Atem format în Timişoara – 2013, Sonomania în Bucureşti – 2012), prin modul în care au interpretat compoziţii din aceeaşi sferă artistică (muzică contemporană românească), se poate spune că acestea s-au completat reciproc.

Genul de muzică prevăzut în program ar fi putut părea, pentru publicul neavizat sau neiniţiat în acest stil artistic, „deranjant sonor“, „lipsit de melodicitate” sau „fără sens“. În realitate, muzica contemporană românească exprimă exact opusul. În primul rând este o reflectare a lumii înconjurătoare, a gândirii oamenilor, deopotrivă din perspectivă subiectivă şi obiectivă. Apoi, creațiile contemporane sunt foarte bogate în înţelesuri care, de cele mai multe ori, solicită o mare atenţie nu melodiei, ritmului, armoniei sau altor elemente de factură acustică, ci stărilor pe care sonorităţile încearcă să le suscite în psihicul ascultătorului. Se poate spune că muzica contemporană este o artă mai mult a interiorului, a reflecției, a psihicului şi mai puţin a urechilor, în sensul că ea nu produce plăcere la nivel auditiv, ci anumite stări, trăiri.

Lucrările audiate în cele două seri au fost scrise în ultimele două decade, cu unele excepţii (anumite lucrări fiind compuse cu până la 50 de ani în urmă). Ansamblurile Atem și SonoMania m-au impresionat personal dar şi pe ceilalți ascultători prin acurateţea, sincronizarea, profesionalismul şi siguranţa cu care au reuşit să promoveze cultura muzicală românească de actualitate. Consider că cele două ansambluri merită toată aprecierea pentru efortul de a pune în valoare, într-un mod atât de rafinat și elitist, arta noastră modernă, constituind „biletul de intrare“ în „ateneul“ muzicii recunoscute şi apreciate la nivel mondial.

Melomanii mai puțin atrași de muzica contemporană (printre care mă număram și eu) au fost cu siguranță impresionați de concertele susținute de ansamblurile Atem și SonoMania. Creațiile compozitorilor actuali au un caracter deschis publicului larg, o accesibilitate de un subtil rafinament, integrându-se în contextul unei muzici valoroase, cu impact direct și semnificație descifrabilă.

Sper ca în viitor interesul pentru cultura muzicală contemporană să crească și să avem ocazia să audiem mai des ansambluri precum Atem şi Sonomania!

Cronică-eseu semnată de Ioan Nechita, student în anul I la specializarea Muzicologie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *