Ziua de sâmbătă, 2 martie 2024, a marcat viața culturală a Iașului prin înfăptuirea unui eveniment muzical remarcant, concertul de muzică sacră al tânărului ansamblu de artiști vocali „The Ones”, care a avut loc la Catedrala romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria-Regină” din Iași! Publicul a fost părtașul unei repoziționări a repertoriului coral sacru în peisajul autohton prin conștiința unui organism sonor plăsmuit din profesioniști ai artei cântului, membri ai unor distinse instituții precum Opera Națională Română din Iași, Filarmonica de Stat „Moldova” și Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.

.

Grupul artiștilor vocali „The Ones” a luat ființă la începutul anului 2023, iar numele provine de la ideea că „fiecare voce este unică, având un colorit aparte și o putere de expresie plenară prin cânt” (după cum era menționat în programul de sală).

De asemenea, denumirea ar sugera și faptul că „membrii grupului (cu un număr care variază de la 8 la 36) doresc să aducă o scânteie de originalitate și un suflu nou în cadrul repertoriului și stilului coral românesc. Pe aceștia nu îi unește doar experiența și dragostea pentru cântul vocal, ci mai ales prietenia, bucuria și disciplina, așa cum ne mărturisesc ei, lucruri care nu trebuie să lipsească din cadrul oricărei formații corale. Își propun ca scop cultivarea frumosului în muzică, revigorarea repertoriului coral academic și promovarea păcii, credinței și prieteniei”, după cum aflăm din aceeași sursă.

Cel care și-a asumat cu știință, talent și căldură conducerea lor muzicală a fost Alexandru Semeniuc, un tânăr muzician charismatic, activ atât din punct de vedere interpretativ, cât și componistic, de altfel implicat în repertoriul acestui concert și în ipostaza de aranjor.

.

Alexandru este alumnus al Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași și student al Universității Naționale de Arte ,,George Enescu” din Iași, urmând secția Dirijat cor academic, la clasa d-lui conf. univ. dr. Bogdan Cojocaru. Activitatea sa dirijorală s-a remarcat deja prin cele peste 100 de concerte susținute și concursuri naționale și internaționale, aflându-se la conducerea unor coruri precum: „Ciprian Porumbescu” din Suceava, „Universitas” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, corul de copii „Mini Angeli” și altele.

Aflăm, de asemenea, din programul de sală, că Alexandru Semeniuc este „pasionat și de compoziția muzicală corală, cultivată autodidact în primă instanță, în spațiul sacru, acolo unde a văzut mereu o sursă de liniște, inspirație, taină și lumină”, după cum mărturisește chiar el, și apoi în mediul academic. Cele peste 80 de compoziții muzicale, unele recunoscute și premiate la nivel național și internațional, stau mărturie în acest sens. De-a lungul timpului, a obținut o serie de distincții și premii la competiții naționale și internaționale atât în postura de dirijor, cât și în cea de compozitor, dintre care enumerăm doar câteva: medalie de argint în cadrul „European Choir Games”, din Göteborg, Suedia, în 2019, 2 medalii de aur în cadrul „World Choir Games”, din Gangneung, în 2023, premiile 1, 2 și 3 în cadrul Festivalului „Concursul Internațional de Muzică Bisericească Lăudați pe Domnul”, în 2018, 2019, respectiv, 2022 și, nu în ultimul rând, marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru Compoziție muzicală corală, în aprilie 2023.

.

Experiența creației sonore și-a făcut simțită prezența în conștiința sa de interpret, fapt evidențiat în abordarea dirijorală mai intimă a tânărului muzician și printr-o descifrare a partiturilor cu înțelesuri mai profunde, din interiorul laboratorului componistic. Acuratețea cu care a tratat textul muzical, de la dinamică și agogică la ritm, de la construcție la intonație și de la dicție la expresie, într-un concert dirijat în totalitate din memorie, a permis sufletului publicului zbor către înalturi. Gestica lui dirijorală este modelată de o siluetă suplă și înaltă, cu mișcări ale mâinilor care tind spre aceste înalturi și care, în scurtele momente care nu necesită indicații dirijorale, se împreunează ca pentru rugăciune.

Dar, pe lângă dăruirea și suflul nou pe care le-au imprimat tinerețea din glas și din spirit a membrilor și a dirijorului, întâlnirea muzicală din data de 2 martie a stat sub emblema ineditului în primul rând în ceea ce a privit repertoriul abordat. Cu excepția a două piese (Miserere mei Deus, de Gregorio Allegri și Tatăl nostru, de Cirpian Ion), celelalte și-au înfățișat ființa sonoră în cadrul acestui concert în prime audiții naționale (O salutaris hostia, de Ēriks Ešenvalds, Let My Love Be Heard, de Jake Runestad, Strannoe rojdestvo videvșe, Liubov Sviataya și Țari slavîy de Georgy Sviridov, Nearer, my God, to Thee, de Lowell Mason și James Stevens, aranj. de Alexandu Semeniuc, Dis Irae, de Michael John Trotta, Ecce sacerdos magnus, de Anton Bruckner) și chiar una absolută (Heruvic, de Florian Costea).

Migrând, așadar, din Europa de Nord prin compozitorul letonian Ēriks Ešenvalds în sud-vestul continentului prin polifonia renascentistă a lui Gregorio Allegri sau în zona centrală prin monodia lui Hildegard von Bingen, făcând un mic popas și pe tărâmul românesc pentru crâmpeie ale sacrului desprinse din creația lui Ciprian Ion sau Florian Costea, concertul și-a întins aripile însuflețind și sonorități ale compozitorilor americani Jake Runestad, Michael John Trotta, Lowell Mason și Michael Stevens și s-a ancorat pentru un popas al sufletului în profunzimea și măreția muzicii corale rusești, prin creația lui Georgy Sviridov, pentru ca în finalul concertului să rezoneze spiritul impunătorului Anton Bruckner.

Deși amplasat cu predilecție și curajos în zona modernă, repertoriul acestui concert a propus astfel trei momente unificate prin spirit: primul și-a aruncat ancore și spre trecut, prin inserții din zone polifonice renascentiste sau de monodie de factură creștină, al doilea a evocat imaginea sonoră a bisericii ortodoxe rusești, iar ultimul și-a îndreptat fața doar spre viitor, în ipostaze de slavă ce s-au înălțat sub copleșitorul Dies Irae.

Aceste trei grupaje repertoriale au fost infuzate cu o notă regizorală modernă, cu aer occidental, dirijorul mergând mai profund în etalarea viziunii sale interpretative prin propunerea unui joc acustico-timbral asemenea unui dramaturg al sonorităților, pe care le-a plămădit cu multă migală. Dacă debutul concertului a amplasat organismul sonor într-o poziție clasică în fața publicului, cu o scurtă permutare a soliștilor în spatele sălii, în partea mediană, mai interiorizată, corul a poposit direct în sufletul auditoriului, deplasându-se în penumbra sălii pe culoarul din mijlocul publicului, ființând sonor într-un cerc în a cărui inimă de foc (încadrare realizată din candele aprinse) s-a poziționat dirijorul și, pasager, pentru o piesă, solista Antonia Cucerenco. Cei doi au plutit spate în spate într-o mișcare rotativă lentă, ca un dans ritualic menit să cucerească și să vrăjească publicul din toate direcțiile. Partea finală a concertului a dus incursiunea în acapararea spațiului sonor mai departe, corul revenind inițial în fața auditoriului, apoi urcând la balconul catedralei alături de impunătoarea sonoritate a celor trei tromboane și a orgii (alăturându-se corului tromboniștii Alexei Șvedchi, Ruslan Plămădeală, Cristian Racu și organistul Octavian Bișoc), instrumente prezente în capodopera lui Bruckner, care a încheiat concertul.

Pentru a se distinge mai clar momentele și pentru a se lăsa încărcate emoțiile transmise de rugăciunea cântată, publicul a fost invitat să permită tăcerii dintre piese să înalțe sufletul și să „îndrăznească” să stingherească liniștea de dincolo de muzică prin aplauze doar la semnul de reverență al dirijorului, astfel devenind personaj participativ în dramaturgia serii.

Au tălmăcit solistic sensurile sacre chiar voci din cor: sopranele Antonia Cucerenco, Celina Brigita Mateeș, Adriana Ioana Iacob, Cătălina Mihaela Nanu Vicovan, Victoria Bleortz și Anna Nietzsche, mezzosoprana Elena Șvedchi, tenorii Stelian Gheorghiasa și Beniamin Moraru, baritonul Ciprian Rusu și basul Robert Damian. Ei au glăsuit cu emoție și cu multă sensibilitate de la tainice șoapte rugătoare până la slave și rugi arzătoare, invitând publicul să descopere sacrul serii într-o stare ce a transcendat însăși muzica.

.

Întâlnirea cu sacrul întrupat sonor prilejuită de acest concert a atins sufletele, a îmbogățit spiritul și a lăsat inima mai ușoară în urma unui act artistic profund meditativ și înălțător, autentic și sensibil, ce a explorat profunzimile conștiinței umane, penetrând ființa cu Rază divină, asemenea unor vitralii atemporale de lumină sonoră caldă, vibrantă, marcantă!

.

Lector univ. dr. Anca Sîrbu