Prestigiosul Festival Internațional Vacanțe Muzicale a ajuns la cea de-a 47-a ediție! Desfășurat în mod tradițional la Piatra Neamț pe parcursul verii, ediția din acest an s-a extins pe durata a șapte zile, între 3–9 iulie, reunind interpreți, dirijori, compozitori celebri și ansambluri instrumentale de renume atât din țară, cât și de peste hotare.

În seara de vineri, 8 iulie, am avut ocazia să particip la un eveniment deosebit, susținut de un ansamblu de anvergură alcătuit din Corul Teatrului din București, un grup de percuționiști și orchestră simfonică, coordonat de Mihai Toma, unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni români din spațiul New Age la nivel mondial. Având competențe multiple, pe plan componistic, orchestral și dirijoral, Mihai Toma a inițiat un proiect artistic spectaculos, pe care l-a numit Dacika, prin care vizează reactualizarea și reintegrarea muzicii tradiționale vechi în diferite contexte, cu sonorități inedite, atractive, de impact.

Conceptul muzical aflat la bazat proiectului se definește readucerea specificului naţional românesc în atenția publicului, favorizând apropierea și înțelegerea spaţiului cultural autohton din perspectiva muzicii contemporane. Astfel, am remarcat capacitatea de a transmite publicului o emoţie puternică datorită adaptării filonului tradițional la necesitățile expresive ale artei moderne, generând un spectacol de tip fusion music în care am recunoscut teme celebre din muzica folclorică românească în noi ipostaze sonore. Prelucrările incluse în proiectul Dacika sunt realizate într-un limbaj muzical modern și captivant, păstrând echilibrul dintre energia specifică unui show de muzică electronică și rafinamentul unui eveniment artistic profesionist.

Auditoriul a fost încântat și de prezența unor interprete cunoscute în lumea muzicală actuală, care au strălucit pe scena festivalului prin prestația solistică, fie vocală, fie instrumentală și au făcut publicul să vibreze, determinând o atmosferă incendiară. Soprana Bianca Ionescu a interpretat  Mocirița cu trifoi și Ciocârlia, aducând un omagiu muzical Mariei Tănase. Melodiile folclorice Tudorițo nene și Unde e Târgoviștea au fost interpretate de Ștefan Doniga la pian, într-un mod novator și spectaculos. Diana Jipa a realizat o conexiune specială cu publicul iubitor de muzică prin interpretarea la vioară a Baladei lui Ciprian Porumbescu, îmbinând cunoscuta temă cu elemente electronice care au creat un efect aparte. Renumită melodie folclorică Cine iubește și lasă a avut un impact cutremurător prin versiunea solistei Daniela Bucșan, care și-a exprimat dorința de a aduce un tribut planetei Pământ, interpretând în continuare incantația dedicată chemării ploii, Paparudă rudă. Programul concertului a fost întregit prin includerea unor fragmente din Rapsodia nr. 2 de George Enescu, în interpetarea Dianei Jipa, iar în finalul serii am audiat Ciocârlia și Hora Unirii.

INTERVIU CU MIHAI TOMA – Coordonatorul evenimentului și creatorul conceptului Dacika

Sorana Dascălu: Pentru început aș dori să îmi faceți o scurtă prezentare a evoluției dumneavoastră pe plan muzical. Cum ați ajuns să studiați muzica?

Mihai Toma: Pasiunea mea pentru muzică a început pe la 12 ani, când am descoperit un gen de muzică electronică ce m-a fascinat instantaneu. Am început sa ascult ore întregi albumele unor artiști precum Vangelis, Jean Michel Jarre, Kitaro, Enya și mulți alții. Dar totul a început la 17 ani când, fiind la liceul de informatică, am descoperit un program de compus muzică pe calculator, care arăta ca o foaie de matematică, total neatractiv, dar cu care am început așa, în joacă, să creez muzică instrumentală. Ulterior, am dat la Facultatea de Electronică.

Sorana Dascălu: Care a fost procesul ce a dus la dorința de creație, de realizare a acestui concept? Nu ați fost mulțumit de muzica creată până la apariția Dacika? Cum ați ales să parcurgeți acest traseu muzical?

Mihai Toma: Încă din timpul facultății, am început să colaborez cu artiști din lumea muzicii pop-dance, precum Smiley, Marius Moga, Randi. Cumva, am simțit că acest gen de muzică nu mi se potrivea întru totul, pentru că îmi plăcea muzica melodioasă, liniștitoare, spațială, ceva mai lentă și fără regulile destul de fixe ale muzicii pop. Înainte de Dacika, în 2009 am lansat primul meu album de muzică pop – chill-out, denumit Soft Touch, împreună cu cvartetul de coarde Passione, însă la modă era muzica dance, de club, ceea ce nu a favorizat promovarea la radio și răspândirea acestui stil. Așa că am plecat în Norvegia!

Sorana Dascălu: Care este originea denumirii Dacika? Cum v-ați gândit să creați acest concept, să readuceți în atenția publicului muzica tradițională veche într-o abordare diferită?

Mihai Toma: Piesele noastre tradiționale, cele celebre, care au trecut testul timpului, trebuie să conțină o poveste importantă, o stare pe care oamenii vor s-o retrăiască periodic. Dacika este muzica creată și simțită de oamenii din țara noastră, dar repovestită de mine cu un sound modern, fără a-i distruge esența și intenția originală a piesei. Prin 2011, eram deja de doi ani în Oslo și începusem să cunosc destul de mulți artiști veniți de prin toate colțurile lumii, care înregistrau în studiourile de acolo muzica lor tradițională. Erau foarte bucuroși, mândri de originea lor. Ceva s-a petrecut în mine în perioada aceea, am început să fiu atras destul de rapid de muzica noastră populară. Am început să-mi pun în căști tot ce a cântat Gheorghe Zamfir cu naiul său fermecat și alte piese din repertoriul folcloric. În scurt timp, am făcut primele prelucrări pe teme tradiționale și primele piese inspirate din folclorul nostru și al altor țări! Sound-ul melodiilor a devenit un hibrid între multe genuri muzicale, care aveau în comun un fir pregnant, cu potențial liniștitor, care te duce într-o călătorie fantastică, de poveste.

Sorana Dascălu: În cadrul Festivalului Vacanțe Muzicale, am observat că aveți colaboratori recunoscuți la noi în țară. Este cunoscut faptul că toate începuturile sunt grele. Cum ați resimțit dvs. începutul acestui proiect?

Mihai Toma: Cel căruia i-a plăcut proiectul Dacika a fost chiar Ștefan Doniga, pianistul de muzică clasică cu care concertez chiar de la începuturi! Datorită propunerii lui am ajuns să cânt în Festivalul Viața e Frumoasă, alături de instrumentiști ai Teatrului de Operetă „Ion Dacian”. A fost o primă experiență emoționantă, deoarece tocmai terminasem primul meu album  Flutaka, iar piesa care dădea titlul albumului intrase în cuprinsul compilației internaționale Buddha Bar vol. XV. Așa am început să dezvolt Dacika.

Sorana Dascălu: Recunosc că acest concept este nou pentru mine și bănuiesc că pentru majoritatea lumii. Cum ați ales melodiile și cum ați început procesul de formare a conceptului Dacika?

Mihai Toma: Muzica mea e ușor de ascultat, unele piese au fost la Radio Guerilla: Hora Primăverii, Paparudă Rudă cu Surorile Oșoianu, Lie Ciocârlie. Dar nefiind main-stream și neavând clipuri moderne și comerciale, n-au fost difuzate și pe alte posturi sau la TV. În proiectul Dacika am inclus și piese originale, compuse de mine fără să mă gândesc la un concept sonor anume, am explorat tot felul de stiluri, ritmuri și sunete electronice. Important era să mă emoționeze, să aibă ceva care să te ‘zgribulească’. La fel și temele folclorice alese, le-am ales pe cele cu linie melodică mai lungă, lirice, romantice, cum ar fi Unde e Târgoviștea, Mociriță cu Trifoi, dar și unele ritmate cu pattern-uri de transă precum Călușul, Ciuleandra.

Sorana Dascălu: Melodiile din programul concertului de vineri au conținut teme din cele mai cunoscute melodii tradiționale din România. Cum ați ales melodiile? De ce aceste teme muzicale?

Mihai Toma: Folclorul românesc este vast. Îmi spunea odată maestrul Gheorghe Zamfir că știe la nai 2000 de teme pe de rost. Probabil că sunt multe nestemate ascunse printre ele, prin toată creativitatea și trăirea asta abundentă a neamului nostru, dar din tot ce am ascultat până acum, le-am ales pe cele care mi s-au părut că surprind cel mai bine sensibilitatea românilor. Cu siguranță, sunt multe altele la fel de frumoase, pe care le voi prelucra mai departe și le voi include în viitoarele mele albume și spectacole.

Sorana Dascălu: Cine este Mihai Toma și cum dorește să evolueze în acest proiect? Care este apogeul la care v-ați dori să ajungeți? Unde vă vedeți peste 5 ani?

Mihai Toma: Primesc de multe ori întrebarea „Ce frumoasă e muzica ta, cum de n-am auzit de ea până acum?” Îmi doresc să pot face ca muzica mea să fie auzită măcar o dată, să pot ajunge la inimile oamenilor, ca ei să se îndrăgostească de ea, să o țină minte și să o reasculte când simt nevoia. Și mi-ar plăcea ca în viitor să realizez concerte de genul celor organizate de Yanni sau Jean-Michel Jarre, în locații deosebite, cu momente de dans, cu lasere, cu orchestră și cor, dar și cu artiști români care să cânte live la mai multe instrumente etnice precum, naiul, taragotul, cavalul. Îmi imaginez proiectul Dacika într-un cadru internațional, pentru publicul de pretutindeni, pentru că ideea în sine are la bază o suprapunere de multe culturi!

Sorana Dascălu: Dacă ar fi să oferiți un singur sinonim conceptului pe care l-ați creat – Dacika –, care ar fi cel mai reprezentativ cuvânt?

Mihai Toma: Eu îmi imaginez muzica drept o „călătorie magică”. Așa e și Dacika.

Sorana Dascălu: Mai aveți și alte proiecte în plan?

Mihai Toma: În prezent călătoresc, filmez și compun! Lucrez la o serie de filme scurte, cu peisaje frumoase din țara noastră și pentru care creez coloane sonore, în genul muzicii de film. Deja am 5 filme pe YouTube și alte 5 sunt în lucru. Vreau ca oamenii să pună pe un ecran mare aceste filme și să vadă țara noastră cât de frumoasă este! Alt proiect la care lucrez este cel al muzicii de club, de dans, cu care să pot merge și în alte festivaluri.

Sorana Dascălu, Master anul II, Muzicologie