* Interviul a fost difuzat la Radio Iași, în cadrul emisiunii „Univers muzical” din data de 31 martie 2024. Realizator: Daniela Vlad.

În data de 22 martie 2024 a avut loc concertul Filarmonicii de stat „Moldova” din Iași, orchestra aflându-se sub bagheta dirijorului Bogdan Chiroșcă. Programul a fost alcătuit din Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră, op. 61 de Camille Saint-Saëns și Simfonia nr. 6 în si minor, op. 74 „Patetica” de Piotr Ilici Ceaikovski.

.

Dirijor, compozitor, orchestrator, profesor cu o experiență artistică și didactică de peste 20 de ani, Bogdan Chiroșcă este în prezent conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă disciplinele Armonie, Compoziție, Dirijat orchestră. De asemenea, este dirijor al orchestrei din cadrul Operei Naționale Române din Iași, al Orchestrei simfonice din cadrul Filarmonicii „Moldova” Iași, al Orchestrei Studenților din cadrul UNAGE, fiind frecvent invitat să dirijeze concerte și spectacole în cadrul altor instituții artistice din țară.

Deși are un program aglomerat și solicitant, d-nul Bogdan Chiroșcă a fost dispus și bucuros să răspundă la câteva întrebări referitoare la concertul din seara de 22 martie, împărtășind din vasta sa experiență muzicală câteva din aspectele general valabile pentru majoritatea evenimentelor dirijate de dumnealui, cu responsabilitate, pasiune și măiestrie:

ELIZA-GABRIELA LECA: Care sunt principalele provocări pe care le-ați întâmpinat în pregătirea acestui program muzical într-un timp atât de scurt?

BOGDAN CHIROȘCĂ: Marea provocare a pornit de la faptul că am fost sunat marți seară pentru a fi anunțat în legătură cu acest concert, iar miercuri trebuia să fiu deja la repetiții, să am ceva concret de pus pe masă, cum se spune. Bineînțeles, Simfonia nr. 6 de Ceaikovski o am de mult timp în repertoriu și am propus această lucrare pentru programul concertului întrucât Simfonia „Manfred”, cea care fusese inițial prevăzută, este mai rar cântată, așa că pentru un timp scurt destinat repetițiilor, având practic două zile la dispoziție până la concert, am preferat, împreună cu conducerea filarmonicii, să optăm pentru Simfonia nr. 6 tot de Ceaikovski, care este monumentală. Cea de-a doua lucrare, Concertul nr. 3 pentru vioară de Saint-Saëns, nu l-am mai dirijat până acum, vă spun sincer. L-am auzit în timpul studenției, îl știam ca sonoritate și trăsături generale, dar nu m-am apucat să-l studiez în detaliu, pentru că nu am avut cu cine la acea vreme, iar ulterior nu am avut ocazia să îl dirijez în cadrul vreunui concert. Dar Saint-Saëns a scris o muzică foarte frumoasă! În comparație cu concertele sale pentru violoncel sau pentru pian, mai ales Concertul nr. 5 pe care l-am abordat anul trecut, în primăvară, acest concert este scris mult mai elegant și rafinat dintr-o anumită perspectivă. L-am asimilat rapid, în două ore era deja schițat în mintea mea.

E. L.: După repetițiile anterioare concertului din această seară, ce ne puteți spune despre solist, violonistul Roman Patočka?

B. C.: Roman Patočka, din câte m-am informat, este unul dintre violoniștii de anvergură din Cehia, câștigător a numeroase concursuri. Ce îmi place foarte mult este că se implică în repertoriul muzicii de cameră, în special în cvartete și trio-uri. Pentru mine, este un aspect foarte important, deorece soliștii care practică și muzică de cameră se integrează mult mai bine în ansamblu, știu să cânte împreună cu alți interpreți, iar acest lucru se va vedea în concert. Eu îl consider un solist extraordinar, cu un sunet rafinat și cu o vioară foarte bună. Să nu uităm că Roman Patočka a ajuns la Iași datorită maestrului Cristian Oroșanu, a mai fost la noi în urmă cu doi ani, când a interpretat Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn.

.

E. L.: Cum vi s-a părut orchestra?

B. C.: Orchestra este întotdeauna pregătită. Orchestra din Iași îmi creează numeroase amintiri, unele dintre cele mai frumoase. Prima dată când am ajuns la Iași, cred că era în anul 1993 sau 1994, am ascultat orchestra Filarmonicii „Moldova” cu regretatul Camil Marinescu, care a dirijat chiar simfonia aceasta de Ceaikovski.

E. L.: Simfonia a VI-a de Ceaikovski este o provocare pentru orice dirijor în redarea patetismului său specific. Cum resimțiți dumneavoastră asocierea și succesiunea celor patru mișcări ale simfoniei?

B. C.: Este o lucrare foarte bine scrisă, foarte organic, unitar și sună atât de convingător și puternic. Lucrările de acest gen sunt compuse de obicei la maturitate. Cred că este cea mai frumoasă lucrare a lui Ceaikovski! Fiind ultima lui creația simfonică, premiera a avut loc cu 9 zile înainte de moartea lui. Dintre cele șase simfonii ale sale fără program, primele trei sunt mai puțin cântate; începând cu a patra simfonie, gândirea lui muzicală a devenit mai unitară, iar scriitura orchestrală a dobândit claritate și forță. A șasea simfonie este o culme – vârful componistic al lui Ceaikovski – .