În seara zilei de 20 mai 2026, de la orele 18:30, scena Operei Naționale Române din Iași a găzduit un eveniment artistic special, Le nozze di Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu”. Proiectul a implicat corul, orchestra și corpul de balet al Operei Naționale Române din Iași, aducând în față în rolurile solistice și ca deținători ai baghetei dirijorale pe studenții Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, specializările Canto clasic și Dirijat orchestră, demonstrând cât de necesare și rodnice sunt colaborările dintre instituțiile profesioniste de spectacol și mediul academic de profil. Această coproducție reprezintă un exemplu elocvent de investiție în viitorul scenei lirice românești, oferind studenților șansa valoroasă de a interpreta pe scena unei instituții de prestigiu, iar tinerilor dirijori oportunitatea de a conduce efectiv orchestra într-un spectacol de mare complexitate tehnică și dramaturgică.
.
Încă de la ridicarea cortinei, am remarcat entuziasmul și prospețimea unei generații tinere de artiști care a înțeles faptul că Mozart poate fi revitalizat în spectacolele contemporane de operă prin asumarea cu profesionalism și echilibru a unui spirit teatral viu, galant și energic. Regia, semnată de Dimitrie Tăbăcaru, a urmărit fluiditatea acțiunii și dinamica relațiilor dintre personaje, evitând exagerările inutile și păstrând acel echilibru specific teatrului muzical clasic, prin împletirea comicului și a finei ironii cu sensibilitatea personajelor și rafinamentul concepției scenice.
Primul act a surprins dinamica socială a unei lumi bazate, încă, pe principii și norme feudale, afectând bucuria servitorilor Figaro și Susanna, aflați în pragul căsătoriei, cu iminența intențiilor Contelui Almaviva de a-și exercita privilegiile asupra tinerei logodnice. Basul Cătălin Apostol a construit un Figaro energic și expresiv, cu o mobilitate scenică și o prezență care au conferit credibilitate atât momentelor de revoltă ironică, cât și celor de tandrețe, căutare de soluții și acționare echilibrată. În rolul Susannei, soprana Giulia Alexia Portariuc a demonstrat agilitate vocală, expresivitate caldă și naturalețe scenică, reușind să redea inteligența și vivacitatea personajului feminin care domină, în fond, întreaga intrigă prin subtilitate și noblețe interioară. Baritonul Alexandru Ioan Ipatov, în rolul Contelui Almaviva, a redat autoritatea și aroganța aristocratului cu o implicare scenică atent dozată, reliefând contrastul dintre statutul social și vulnerabilitatea de caracter a personajului.
Actul al doilea este o secțiune complexă și dificilă, atât prin raportare la această operă, cât și la întreaga creație mozartiană, evidențiind tensiunile psihologice prin ariile complexe, duetele, terțetele și dialogurile dintre numere mari de personaje, cu participarea ansamblului coral. Evelina Maria Barcan, interpretând-o pe Contesa Almaviva, a oferit probabil una dintre cele mai sensibile și rafinate prestații ale serii, construind un personaj melancolic, fragil și înzestrat cu o finețe particulară, eroina fiind profund afectată de degradarea relației conjugale. Liniile mozartiene ample, delicate și expresive au fost susținute cu muzicalitate și echilibru stilistic, fără excese sentimentale sau dramatizări nepotrivite. În același act, Andreea Cătălina Vecliuc a realizat un Cherubino convingător scenic, surprinzând neliniștea adolescentină și exuberanța specifică personajului. Relațiile dintre personaje, jocul permanent al deghizărilor și confuziilor au fost redate cu un ritm teatral susținut și cu o coordonare eficientă între scenă și fosă. Practic, Mozart a construit aici un vast final concertant, care evoluează de la duet și terțet până la un ansamblu vocal extins, cu șapte-opt personaje implicate simultan. Conflictul scenic se complică permanent: apar suspiciuni, explicații contradictorii, gelozii, acuzații și răsturnări de situație. Fiecare personaj are propriile reacții și atitudini în contextul situațiilor, propriul discurs muzical, însă toate sunt integrate într-o arhitectură sonoră atent dozată și controlată de geniul mozartian.
Fotografie preluată de pe pagina oficială de social media a Operei Naționale Române Iași: https://www.facebook.com/operaiasi
.
Actul al treilea a readus în prim-plan dimensiunea socială și ironică a operei, unde Mozart și libretistul Lorenzo Da Ponte au urmărit să satirizeze subtil raporturile dintre clase și declinul unei aristocrații incapabile să își mai păstreze autoritatea, din cauza degradării morale. Un punct important al acestei părți l-a constituit celebrul sextet Riconosci in questo amplesso, unde grupul vocal alcătuit din Susanna, Marcellina, Don Curzio, Contele Almaviva și Don Bartolo a susținut una dintre cele mai elaborate structuri de ansamblu din teatrul liric mozartian. Momentul recunoașterii lui Figaro de către Marcellina și Bartolo a fost construit cu naturalețe și claritate dramaturgică, păstrând acel amestec subtil de umor și sensibilitate specific operei buffa din Clasicism. Basul Lucian Dolhăscu, în rolul lui Don Bartolo și mezzosoprana Ana Romilă, interpretând-o pe Marcellina, au contribuit la conturarea acestei atmosfere printr-un joc scenic bine calibrat, evidențiind registrul comic într-un mod firesc, fără excese. De asemenea, tenorul Cristi Roman, în rolul lui Don Basilio, a completat tabloul intrigilor specifice universului mozartian în genul buffo. Întregul ansamblu a funcționat cu coerență, iar scenele colective au demonstrat o atentă pregătire muzicală și scenică.
Dintre rolurile secundare, s-a remarcat basul Robert Damian, care a construit un Antonio convingător prin asumarea rolului rustic și pragmatic al personajului care participă involuntar la intrigile petrecute la castel. Practic, prin intervențiile sale bine integrate în dinamica ansamblurilor, acesta subliniază realismul cotidian pe care Mozart îl integrează dintr-o perpectivă comică în lumea aristocratică a operei. Soprana Carina Maria Sandu a oferit Barbarinei o interpretare luminoasă și delicată, redând firesc inocența personajului, mai ales în intervențiile din actul final, unde Mozart concentrează într-o scriitură aparent simplă o expresivitate de mare finețe. În rolul lui Don Curzio, Maksym Asandi a avut o prezență scenică de efect, contribuind la dinamica actului al III-lea și la dimensiunea satirică a operei, întrucât Mozart și Da Ponte au urmărit să ironizeze mecanismele birocratice și formalismul juridic.
Ultimul act a reunit toate tensiunile dramatice într-o atmosferă nocturnă plină de ambiguități, deghizări și „revelații”. Am remarcat în mod special capacitatea interpreților de a menține prospețimea expresiei până la finalul unei partituri ample și solicitante. Momentul reconcilierii dintre Conte și Contesă a fost construit cu sensibilitate și tandrețe, evitând patetismul sau romantizarea afectată și păstrând noblețea specifică stilului clasic vienez.
Fotografii preluate de pe pagina oficială de social media a Operei Naționale Române Iași: https://www.facebook.com/operaiasi
.
Un merit aparte revine tinerilor dirijori Luca Soreanu (anul II), Maria-Isabelle Munteanu (anul IV) și Marius-Mădălin Munteanu (master anul I), fiecare conducând câte unul sau două acte ale operei. Uvertura a debutat într-un tempo energic și alert sub bagheta lui Marius Munteanu, apoi Luca Soreanu a preluat ștafeta în actul I pe care l-a condus cu siguranță, atenție calibrată între fosă și scenă și mult aplomb, având o naturalețe a gesturilor și indicațiilor dirijorale care demonstrează alegerea carierei potrivite. Maria Munteanu a dus mai departe spectacolul cu un echilibru resimțit din interior, demonstrând eficiență în reacții, coordonare adecvată și o gestică definită prin mișcări precise care au asigurat fluența momentelor de la arie, duet, terțet până la finalul concertant cu majoritatea personajelor implicate in dialogul muzical. Marius-Mădălin Munteanu este deja un dirijor cu mai multă experiență acumulată, datorită finalizării studiilor de licență atât la specializarea Canto, cât și la Dirijat orchestră, timp în care a coordonat diferite ansambluri și a colaborat atât cu ONRI, cât și cu alte instituții artistice. Astfel, ultimele două acte din Nunta lui Figaro au fost conduse cu siguranță, claritate, vigoare, evidențiind o percepție plină de dinamism asupra operei mozartiene și un ritm interior care îi imprimă decizia atacurilor și a tempo-urilor alese.
Experiența de a dirija un spectacol complet de Mozart pe scena Operei ieșene constituie, fără îndoială, o etapă definitorie în formarea profesională a unor muzicieni aflați la început de drum. Partitura mozartiană presupune o precizie aparte în gestionarea tempo-urilor, a elasticității frazării și a sincronizării dintre spațiul sonor al fosei și acțiunea muzicală de pe scenă. Cei trei tineri dirijori au demonstrat rigoare, atenție, asumare și o bună înțelegere a stilului clasic, reușind să mențină coeziunea întregului spectacol. Orchestra, Corul și Baletul Operei Naționale Române din Iași au susținut constant evoluția tinerilor artiști, contribuind cu succes la reușita producției.
Un rol fundamental în reușita acestui proiect artistic revine cadrelor didactice ale Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, care contribuie constant la formarea noilor generații de muzicieni printr-o activitate artistică și educațională de înalt nivel. Studenții specializării Canto care au interpretat rolurile din „Nunta lui Figaro” beneficiază de îndrumarea unor profesori cu vastă experiență scenică și pedagogică: prof. univ. dr. habil. Cristina Simionescu-Fântână și lect. univ. dr. Cosmin Marcovici – soliști, profesori, personalități care asigură continuitatea tradiției lirice ieșene și reușesc să transmită discipolilor exigențele tehnicii vocale, criteriile esențiale pentru stilul interpretativ și simțul responsabilității în orice apariție scenică. În egală măsură, tinerii dirijori sunt coordonați de conf. univ. dr. Bogdan Chiroșcă la specializarea Dirijat orchestră din cadrul Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a UNAGE Iași – compozitor, dirijor, pianist, profesor care contribuie esențial la formarea noilor generații de muzicieni, astfel încât să dobândească abilitatea de a înțelege complexitatea actului dirijoral din perspectivă tehnică, artistică, dar și culturală, în raport cu întregul context al societății contemporane. Importanța acestor mentori depășește dimensiunea strict academică, întrucât ei modelează caractere artistice, cultivă disciplina profesională și oferă studenților repere autentice într-un domeniu unde experiența directă de scenă și contactul cu interpreții, artiștii, maeștrii din instituțiile mari de cultură constituie condiții esențiale ale devenirii muzicale.
În contextul actual al vieții muzicale românești, inițiativele care apropie instituțiile de cultură de mediul universitar dobândesc o importanță tot mai ridicată și evidentă, iar proiectul de colaborare dintre Opera Națională Română din Iași și Universitatea Națională de Arte „George Enescu” se înscrie printre acele idei concretizate care produc efecte reale în formarea tinerilor muzicieni. În acest sens, trebuie subliniată deschiderea și susținerea managerului Operei Naționale Române din Iași, Andrei Fermeșanu, a cărui implicare receptivă face posibilă împlinirea unor astfel de demersuri artistice cu un mare impact asupra manifestărilor culturale și a programelor educaționale din actualitatea zilelor noastre. Reprezentația operei Le nozze di Figaro a avut meritul de a aduce pe scenă artiști aflați la început de drum, de a le oferi studenților oportunitatea ieșirii în fața publicului obișnuit cu spectacolele stagiunii ONRI, fiind puși în fața rigorilor autentice ale teatrului liric, într-un context profesionist care presupune disciplină, rezistență și asumarea etapei de maturitate artistică.
Din punct de vedere stilistic, spectacolul a reușit să redea farmecul epocii clasice prin eleganță, limpezime și vitalitate scenică. Interpretarea unei opere semnate de Mozart solicită naturalețe, precizie și echilibru, iar distribuția rolurilor și a baghetei dirijorale către viitorii muzicieni profesioniști a conferit un caracter revigorant producției. Publicul a avut ocazia să revadă o capodoperă a teatrului muzical european și să descopere o nouă generație de artiști talentați care confirmă valoarea școlii muzicale ieșene, ai cărei discipoli și absolvenți se afirmă cu energie artistică și maturitate interpretativă, devenind muzicienii care vor duce mai departe tradiția interpretativă de înaltă valoare artistică a unei instituții de prestigiu precum Opera Națională Română din Iași.
.
Cronică semnată de Mihaela-Georgiana Balan, muzicolog și lect. univ. dr. în cadrul Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a UNAGE Iași