La fel ca în fiecare primavară, de câţiva ani încoace, atenţia studenţilor şi profesorilor muzicieni de la Universitatea de Arte “George Enescu” se concentrează asupra concertului de concerte ce propune cei mai buni solişti alături de instrumentiştii din orchestra facultăţii. Şi de data aceasta meritul principal îi revine dirijorului Bogdan Chiroşcă – lector univ. dr. În consecinţă, miercuri, 23 martie 2016, Sala “Eduard Caudella” s-a dovedit neîncăpătoare, ca şi scena, dar tinerii muzicieni au fost întâmpinaţi cu entuziasm de publicul format din colegi, profesori, membri ai familiei sau prieteni. De o reală importanţă pentru crearea atmosferei de receptare a fost discursul introductiv al amfitrionului serii, Anca Sîrbu – lector univ. dr., care a oferit informaţii despre lucrările alese, despre pregătirea şi activitatea soliştilor înscrişi în program.
Prima lucrare a fost Navarra pentru două viori şi orchestră de Pablo de Sarasate. Renumit pentru tehnica uimitoare şi modul de interpretare elegant, dar foarte precis, sigur, Pablo de Sarasate a emancipat atât stilul interpretativ, cât şi cel componistic, făcând să transpară în lucrările sale ethosul spaniol, care abundă de inspiraţie şi vivacitate. Duo Navarra se remarcă prin caracterul virtuoz, cu atât mai dificil de realizat într-un duet, aspect ce nu a reprezentat o dificultate de nerezolvat pentru soliştii momentului. Nicoleta Chetreanu (anul Iîi) şi Cristian Andriuţă (master anul Iîi) sunt absolvenţi ai Liceului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău, laureaţi ai concursurilor naţionale din Republica Moldova şi din Bulgaria, iar acum urmează studiile la clasa conf. univ. dr. Elena Ovănescu. Interpretarea lor plină de nerv şi culoare, cu momente de virtuozitate sclipitoare, nu a fost avantajată totdeauna de sonoritatea orchestrei, primul număr al concertului suferind din punct de vedere al dozării intensităţii între planurile sonore.
După ritmurile spaniole publicul a fost condus către lirismul romantic rus, un inefabil fond de expresivitate întruchipat de compozitorul P.I. Ceaikovski. Deşi se intitulează Pezzo capriccioso, lucrarea nu reflectă caracterul capricios, decât prin maniera de tratare a temei principale prin pasaje de bravură instrumentală. Această creaţie transmite profunda suferinţă a lui Ceaikovski pentru durerea prietenului Nikolai Kondratiev, care suferea de o boală incurabilă. Sobrietatea, tânguirea este accentuată şi de alegerea instrumentului solist, violoncelul. Florin Burlacu, student în anul al IVlea la clasa prof. univ. dr. Dan Prelipcean, laureat la diferite concursuri naţionale, a reuşit să reconstituie atmosfera lucrării printr-o interpretare sensibilă, elegantă, dovedind o tehnică bine pusă la punct, îmbinând frumos litera cu spiritul muzicii.
În continuare a fost prezentată tot o partitură romantică, dar din genul operei: aria Micaelei din actul al IIIlea al operei Carmen de George Bizet. Dotat cu un puternic temperament artistic şi o impresionantă siguranţă componistică, George Bizet a avut o contribuţie originală la renovarea şi orientarea operei franceze pe drumul realismului, al afirmării specificului naţional. Lucrarea sa emblematică rămâne opera Carmen, care s-a impus de la început în viaţa muzicală pariziană ca un eveniment, datorită realismului situaţiilor şi a simbolisticii personajelor. Micaela şi Carmen sunt două eroine contrastante, Micaela reprezentând puritatea, simplitatea, bunătatea feminină, iar Carmen, libertatea, voinţa, pasiunea. În actul al IIIlea, Micaela, frământată de gânduri şi temeri, este hotărâtă să-l scape pe Don José din mrejele lui Carmen. Aria Je dis que rien a fost interpretată de soprana Manuela Ipate, masterandă în anul al IIlea la clasa lect. univ. dr. Maria Macsim-Nicoară şi membră a Corului Operei Naţionale Române din Iaşi. Solista a asimilat caracteristicile principale ale personajului, dovedind siguranţă, forţă şi sensibilitate în interpretarea acestei arii. S-a omogenizat sonor cu orchestra, realizând frumos nuanţele dramaturgiei muzicale.
Concertul a continuat cu un alt moment vocal, aria lui Edgardo din actul al IIIlea din opera Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizzetti. Fidel şcolii clasice prin sublinierea melodiei în dramaturgia muzicală, Donizzetti a dat importanţă virtuozităţii vocale, ce poate lumina laturile artistic-tehnice ale interpreţilor. Lucia di Lammermoor rămâne un reper în istoria operei universale, întrucât Donizzetti nu oferă instrumentului-solist (vocea) prilejul de a evolua în mod spectaculos, ci se dovedeşte un maestru în crearea caracterelor scenice. Aria Fra poco a me ricovero a fost cântată de tenorul Paul Celmare, masterand la clasa lect. univ. dr. Ionuţ Urdeş. Deşi se află la început de drum în cariera sa profesională, Paul a avut colaborări cu Opera Naţională din Bucureşti şi Teatrul Muzical Nae Leonard din Galaţi. Vizibil marcat de emoţii, Paul Celmare a realizat o versiune stimabilă.
Unul dintre momentele frumoase ale programului l-a constituit Piesa de concert nr. 2 pentru două clarinete şi orchestră, op. 114, de Felix Mendelssohn. Clasic prin rigoarea construcţiei muzicale, prin ţesătura armonică şi timbrală, dar romantic prin lirismul excesiv, generat de imaginaţia poetică, F. Mendelssohn şi-a încercat condeiul în diverse genuri muzicale. Astfel a luat naştere şi această lucrare, alcătuită din trei părţi: Presto – Andante – Allegro grazioso, ce se caracterizează printr-un puternic caracter de virtuozitate. Opus-ul a fost interpretat de Radu Vieru (masterand în anul al II-lea) şi Emilian Clipa (student în anul al II-lea) de la clasa prof. univ. dr. Doru Albu şi asist. univ. dr. Daniel Paicu. Am ascultat o interpretare de bună calitate, mult aplaudată de public. Am apreciat sincronizarea la atacurile sunetelor, complementaritatea dramaturgică, precizia tehnică, puterea de concentrare.
Programul s-a încheiat cu un moment contrastant faţă de tot ce s-a ascultat anterior. Un moment de introvertire şi sensibilitate creat de Concertul pentru pian şi orchestră nr. 27, K.V. 595 de Wolfgang Amadeus Mozart, model de perfecţiune datorită clarităţii, echilibrului şi bogăţiei de expresie. Interpret a fost Dragoş Andrei Cantea, masterand la clasa lect. univ. dr. Ioana Stănescu. Tot sub îndrumarea profesoarei sale, el a participat la diverse concursuri şi olimpiade naţionale, a susţinut recitaluri în centre culturale precum Timișoara, Iași, București, Cluj-Napoca, Brașov ș.a. Dragoş Cantea a reuşit să-şi contureze un stil propriu pe care l-am regăsit în interpretarea Concertului nr. 27 ilustrat de echilibru, acurateţe stilistică şi introvertire. Am remarcat tehnica impecabilă, armonizată profundei înţelegeri a mesajului partiturii. Am rămas cu impresia adecvării interpretului la caracterul deopotrivă trist şi nonşalant al muzicii, am apreciat fineţea tuşeului, maturitatea întregii interpretări. Totul reprezentându-l pe Mozart.
Concertul a avut o importanţă deosebită în testarea pregătirii profesionale, atât a soliştilor, cât şi a orchestrei. Se subînţelege că a fost necesară angrenarea mai multor factori în acest proiect, deopotrivă didactic şi artistic. În primul rând factorul uman, cel mai dificil de modelat, mai ales când ne referim la studenţi-instrumentişti, implicaţi în multe alte activităţi extra-universitare. Înţelegând în context atât efortul de asimilare a partiturilor, cât şi unele neîmpliniri ale orchestranţilor, evidenţiem încă o dată meritul lect. univ. dr. Bogdan Chiroşcă în realizarea concertului. Cunoscut prin bogata sa activitate de dirijor de orchestră şi compozitor, în acea seară Bogdan Chiroşcă a dezvăluit mai curând dualitatea profesor-dirijor a personalităţii sale. Conştientizând capacităţile fiecărui interpret de pe scenă, empatizând şi înţelegând personalitatea fiecărui solist, Bogdan Chiroşcă a creat un întreg sonor unitar, servind muzica.
Aliona Paciurca
Anul IV, Muzicologie
Îndrumător: profesor asociat dr. Alex Vasiliu